Aikido pentru Toți

Aikido Pentru Toți

Aikido pentru Toți si câteva rânduri despre shihan Șerban Derlogea. L-am cunoscut pe shihan, destul de târziu, prin 2012, când încă mai îmi puneam întrebări legat de aikido după ce făcusem trecerea de la stilurile marțiale de contact direct.

Prezența

O prezența discreta ce evita constant punerea in evidenta la diferitele seminarii de aikido, in care ne întruneam la nivel de cluburi, federații sau mai restrâns. Deși părea retras intr un colt meșterind constant la o mica camera de filmat, si un trepied simplu croit de mâinile sale pe principiul eficacității si reducerii spațiului in bagaje, era totuși vizat neîncetat de instructori si elevi, si tarat către tatami pentru a ne mai indica iar si iar despre filozofie, procedee, aplicații si altele.

La momentul scrierii acestui articol, profesorul se îndreaptă către cei 87 de ani sai, iar debutul sau in aikido depășește 45 de ani de menținere vie a spiritului aiki in rândul acestei tari, el fiind borna 0 de la care începe dezvoltarea aikido-ului in Romania. Șerban Derlogea, shihan, dar pentru noi mereu, zis pe scurt, Domn’ Profesor – deși ca profesie a activat ca inginer metalurgist, si a făcut cariera interesanta in acest domeniu indiferent de cat timp a alocat pentru aikido, pentru fiorul artelor marțiale in general, dar mai ales pentru un Aikido pentru Toți!

Planuri de viitor

Probabil cândva se vor strânge mai multe gânduri despre Domn’ Profesor, aici voi aduce din memoria (ce din păcate funcționează selectiv si pierde multe, dar multe), anului 2018, primăvara târzie, intalnire cu el prin diferite locuri, nici nu mai știu pe ce subiect, aveam destul de dezbătut, era o perioada când eram websiter-ul unei federații si a doua cluburi, din care cel personal, si aveam o colecta constanta de informații din aikido si istoricul din tara, iar Domn’ Profesor era destul de combativ pe tema respectării principiilor din aikido, pentru a depune cat mai mult efort astfel încât noi ca instructori sa fim in principiile aikido-ului si nu in afara lui. Printre altele îmi spune cu o tristețe, amărăciune despre cartea tipărită in 2003 sub auspiciile Universității din București, respectiv – Aikido Pentru Toți. Manuscrisul inițial pierdut pe undeva într o redacție, originalul digital, fără putință de a mai reedita, retipări pentru ca cereri existau constant. Intr-un moment de elan nechibzuit si dorința de il sprijini, ii spun ca orice e posibil reeditare, retipărire, absolut totul. S-a uitat la mine tare neîncrezător, si mi-a zis, știu ca tu faci multe si ești priceput, dar nu cred ca este posibil. Imposibilul a devenit posibil, am luat copia ce se găsea pe internet, ce fusese ….scanata si pdf-ata…… si am purces la o munca titanica de transfer digital a caracterelor si punerea lor in pagina cuvânt cu cuvânt, restaurarea tuturor elementelor grafice, de titluri, etc. 6 luni de munca susținută. La finalul acelor 6 luni, toamna târziu, o vreme cum nu vrei sa vezi nici cum, mohorâtă, si trista, cu profesorul după mine, am „descălecat” in tipografia lui Adi si am dat la făcut sute de exemplare, ce au fost distribuite in cluburi pentru doar modica suma a producției acestor cărți.

Extrase din carte

Mai jos cate un facsimil din cuprinsul acestei cărți, Aikido pentru Toți, ce arata spiritul ascuțit, lucid si critic specific Domn’ ului Profesor:

De ce fiecare om trebuie să facă efort fizic ?

Lipsa mișcării produce bolnavi- Lipsa rațiunii produce monștri (Goya)

„Corpul uman are nevoie de mișcare ca de aer, pentru:

• activarea metabolismului general;
• pomparea sângelui cu ajutorul muşchilor picioarelor (a doua inimă);
• pomparea limfei cu ajutorul muşchilor din tot corpul;
• consumarea (oxidarea) surplusului de hor-moni (adrenalină etc.), pentru a evita otrăvi-rea sângelui.

Prin reducerea efortului fizic omul îşi diminuează capacităţile fizico-motoare. Fără exerciţiu, muşchii se micşorează şi cer mai puţin oxigen de la inimă şi plămâni. Apar bolile de inimă, artrita, durerile de spate, fragilizarea oaselor, plus tendinţa de îngrăşare, care încetineşte metabolismul, şi altele. Chiar şi în timpul unei simple plimbări respiraţia se îmbunătăţeşte, inima lucrează mai bine, sistemul nervos se calmează, creşte rezis-tenţa la oboseală. Omul merge cu muşchii, aleargă cu plămânii, galopează cu inima, rezistă cu stoma-cul şi reuşeşte cu creierul (cartea aikido pentru toti)

La nivel celular, necesitatea vitală a mişcării este impusă de substanţele gelatinoase (acid hialuronic) care constituie majoritatea componentelor corpului uman. Pentru a  rămâne fluide, acestea au nevoie de energie sub formă de mişcare.  Corpul „îngheaţă” (se anchilozează) pe măsură ce îmbătrâneşte sau nu se mişcă, mai ales dacă nu este hidratat corect.

Mişcarea

Mişcarea îmbunătăţeşte funcţionarea inimii; îmbunătăţeşte respiraţia: sporeşte elasticitatea pieptului, întăreşte muşchii inspiratori şi expiratori, dilată alveolele pulmonare; ameliorează circulaţia sângelui: măreşte densitatea reţelei de vase capila-re, irigă mai bine muşchii şi ţesuturile – favorizând alimentarea celulelor cu oxigen şi eliminarea pro-duşilor dăunători rezultaţi din procesele metabolice pe care se bazează viaţa; intensifică arderile celu-lare: previne obezitatea, măreşte consumul grăsi-milor din hrană; reduce stresul; îmbunătăţeşte sta-rea oaselor, cartilajelor, tendoanelor şi articulaţii-lor; îmbunătăţeşte capacitatea de adaptare la schimbarea condiţiilor de mediu (cartea aikido pentru toti).

Când corpul este activ, alimentele sunt bine mistuite iar sângele circulă prin tot corpul. Mişcarea stimulează funcţionarea intestinului, a rinichilor şi a ficatului, chiar a creierului, ceea ce prelungeşte viaţa. Ea angajează o multitudine de mecanisme fundamentale ale vieţii şi de senzaţii de tot felul (ale pielii, articulaţiilor, viscerelor şi altora) care stimulează la rândul lor sistemul nervos.

Mişcarea se realizează nu numai cu muşchii ci şi cu sistemul nervos, ea influenţând şi înviorând gândirea. Intensificarea activităţii cardiopulmonare duce la creşterea cu până la 25% a circulaţiei sâgelui în creier, ceea ce rezultă în mărirea concentrării şi îmbunătăţirea memoriei recente (cartea aikido pentru toti).

Pe lângă reducerea capacităţii funcţionale a or-ganismului, lipsa de mişcare provoacă şi variate tulburări de excitabilitate ale sistemului nervos vegetativ. Tulburările fizice sau psihice reale sau imaginare cauzate de lipsa mişcării sunt din ce în ce mai frecvente şi nu s-a găsit nici un fel de me-dicament care să le vindece sau să le prevină. Psihanaliza lui Freud face greşeala să creadă că bolile mintale ar putea fi vindecate numai cu vorbe (pacientul stând inactiv pe vestitul “divan”). În realitate, cui pe cui se scoate: cauza bolilor mintale fiind corporală, soluţia nu poate fi decât tot somatică, adică o activitate corporală: sex propriu zis, sau ceva echivalent – un sport, o mişcare, o muncă, transpiraţie (orice act sexual fiind până la urmă un efort fizic cu mare consum energetic, de 800-900 cal).

Sedentarismul

Se ştie că sedentarismul predispune la obezitate, constipaţie, stază venoasă şi alte tulburări funcţio-nale, stres, activitate sexuală anormală, prea pu-ternică sau prea slabă, exacerbarea instinctelor – setea de putere. Frecvenţa aterosclerozei, a in-farctului miocardic şi a accidentului vascular cere-bral este de două ori mai mare la persoanele se-dentare, decât la cele care au o activitate fizică. 62% din mortalitate generală este provocată în ţara noastră de o singură boală: arteroscleroza corona-riană şi cerebrală, cu urmările ei de tip infarct miocardic sau accident vascular cerebral (cartea aikido pentru toti).

Bolile tăcute (hipertensiune, diabet, arterosclero-ză) nu dor, nu te anunţă din timp, te omoară “din prima”: primul semn de boală e moartea. Orice fel de intervenţie, alta decât preventivă – e prea târzie. Ar fi bine ca prevenirea bolilor cronice să înceapă încă din familie şi şcoală cu o altfel de educaţie – despre comportarea corectă în viaţă, cu schimba-rea modului de alimentare, cu o altă concepţie despre necesitatea vitală a unui minim efort fizic regulat.

Practicarea sportului înviorează

Orice om – lenevit din cauza sedentarismului, a lipsei respiraţiei etc. (vezi cartea aikido pentru toti capitolul # 2.6.1). Dacă faci sport devii mai deştept, activ, stăpân pe soarta ta – şi în afară de tine, vei putea influenţa în bine şi pe cei din jur (cartea aikido pentru toti).

Românul e nepăsător şi nepriceput, zice: lasă-mă dom’le cu chestiile astea; ce atâta prevenire, ce atâtea griji; o viaţă are omul, hai s-o trăim! Adică – să ne purtăm ca nişte animale; să mâncăm şi să bem până ajungem la Salvare. Sau, să stăm la televizor şi să privim orice, ca nebunii, că d-aia avem 40 de canale… Orice copil visează ca la 15 ani să se dea şi el bărbat ca taică-său, se uită admirativ la acesta cum stă cu o cinzeacă în faţă şi pălăvrăgeşte cu „băieţii”, înconjurat de un nor de fum, după care vine acasă şi cotonogește nevasta dacă-l contrazice. Când creşte, copilul face exact la fel ca taică-său…

Un adult cu condiţie fizică slabă pierde aproxi-mativ 10% din capacitatea cardiopulmonară la fiecare 10 ani. Mișcarea practicată intensiv şi metodic preîntâmpină apariţia aterosclerozei (îngusta-rea vaselor) şi degenerarea reţelei sanguine coronariene (care alimentează cu sânge şi oxigen muşchiul inimii).

Lipsa de mişcare scade dramatic capacitatea funcţională a inimii şi înrăutățește periculos de mult circulaţia sângelui. O inimă sănătoasă şi di-namică pompează 80-100 cmc/ minut, în timp ce una statică, de exemplu a unui funcţionar, numai 50-60 cmc/ minut. Organismul sedentarului este deci insuficient irigat, sângele circulă mai încet şi din cauza asta în artere şi vene i se depun diverse mizerii, la fel cum fac aluviunile în Delta Dunării. Aceste efecte nefaste apar chiar la tineri, începând de la 20 de ani, aşa că bolile sedentarismului nu sunt monopolizate de „babalâci”. Inima slăbită a omului sedentar nu poate reacţiona normal la apariția unui efort, prin creșterea volumului de sânge pompat la o bătaie, ci este silită să mărească frecvenţa de pompare – adică pulsul. De aceea la cel mai mic efort sedentarii se plâng de palpitaţii, dureri în zona inimii, ameţeli. Pe lângă acestea se adaugă şi tulburări generale dintre cele mai variate şi “inexplicabile”: dureri de cap, incapacitatea de concentrare, iritabilitate mărită (cartea aikido pentru toti).

În afara acestor urmări grave, sedentarismul mai provoacă şi comportarea agresivă, datorită neoxidării surplusului (inevitabil) de adrenalină, amplificării impulsului sexual (care nu poate fi satisfăcut) şi incapacităţii de a gândi raţional  (frecvent la tineri).

În SUA, fiecare dolar cheltuit pentru gimnastica medicală de către adulţii cu fracturi de şold rezultă în economii de 4 dolari la tratamentul medical. Preţul îngrijirilor medicale de-a lungul întregii vieţi pentru hipertensiune, diabet, boli cardiovasculare, infarct, colesterol – este cu 10 000 dolari mai mare la persoanele cât de puţin obeze, faţă de cele cu greutate normală.

Viaţa este mişcare – mişcarea este viaţă – Cartea Aikido pentru Toti – Serban Derlogea

Efortul fizic este de neînlocuit

El poate înlocui orice medicament dar nici un medicament din lume nu poate înlocui exerciţiile fizice. Mişcarea activează circulaţia sangvină, care produce transpiraţie, iar

Mişcarea =  mama sănătăţii

Transpiraţia = sora sănătăţii Dacă toţi oamenii ar practica cu regularitate exerciţii fizice moderate, sporul de sănătate publi-că ar fi egal cu eradicarea cancerului. Mai ieftin ca noi nu este decât mersul pe jos – scrie pe taximetrele Meridian. Eu zic: (tratament medical) mai ieftin ca sportul nu este decât cimitirul.

Sportul este o activitate fizică viguroasă, multila-terală, care angrenează întregul corp, având ca scop: descoperirea limitelor propriilor capacităţi sau numai distracţia, plus competiţia cu sine în-suşi, sau cu alţii, sau cu diverse elemente ale naturii. Munca în gospodărie nu e sport. Efortul din sport nu are (în teorie) un scop lucrativ, productiv (cartea aikido pentru toti).

Ce se obţine prin sport?

• circulaţie sangvină mai bună;
• coloană vertebrală dreaptă;
• Articulaţii şi tendoane mai flexibile;
• respiraţie mai bună;
• Relaxare;
• Gânduri mai bune;
• sănătate mai bună şi o capacitate de efort mai mare – atât în domeniul fizic cât şi în cel mintal.

Sportul nu te face nemuritor, dar te ajută să mori sănătos la o vârstă înaintată. In prezent, sportul se leagă din ce în ce mai strâns de câteva probleme importante ale societăţii contemporane: educaţie; tineret; sănătate; economie etc. El are o dublă funcţiune: este o valoare (în sensul moral) şi are o valoare (în sens economic).

Pentru orice om, o cât de mică activitate fizică zilnică are foloase uriaşe:

• Micşorarea substanţială a tuturor efectelor distructive ale sedentarismului;
• Creşterea capacităţii de învăţare, prin îmbună-tăţirea sănătăţii mentale;
• Creşterea respectului de sine;
• Renunţarea la fumat, alcool, droguri, hrană ne-sănătoasă, violenţă;
• Reducerea fricii şi stresului;
• Creşterea capacităţii de a-ţi purta singur de grijă, de interacţiune şi integrare socială;

Îmbunătăţirea capacităţii de efort (fitness). Aceasta este o stare de bine care permite oa-menilor să muncească cu chef şi energie, să desfăşoare activităţi fizice, să micşoreze peri-colele pentru sănătate (cartea aikido pentru toti).

• Sănătatea e determinată de cei 5 factori de fit-ness: rezistenţa cardiorespiratorie; forţa mus-culară; rezistenţa musculară; flexibilitatea cor-pului; procentul de grăsime;
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii celor vârstnici;
• Reducerea numărului de zile pierdute prin concedii de boală.

Pentru tineri, activitatea fizică regulată are foloase încă şi mai mari pe plan corporal, mental şi social:

• Îmbunătăţeşte coordonarea mişcărilor;
• Contribuie la formarea unor oase, muşchi şi articulaţii sănătoase;
• Asigură o greutate normală a corpului;
• Reduce obezitatea;
• Asigură funcţionarea normală a inimii şi plă-mânilor;
• Evită şi ajută la stăpânirea senzaţiilor de frică, depresie etc.;
• Îmbunătăţeşte calitatea mediului social;
• Evită purtările destrăbălate sau delincvente;
• Evită recurgerea la fumat, băutură, droguri, vi-olenţă;

Duce la creşterea încrederii şi respectului de sine, capacităţii de exprimare şi interacţiune cu alţi oameni, capacităţii de integrare socială, senzaţiei de reuşită;

• Participarea la activităţile comunitare dezvoltă responsabilitatea civică, fair-playul, cinstea şi disciplina;
• Fac cunoştinţă cu lucrul în echipă (teamwork), învaţă elemente de conducere (management) şi de socializare.

 Pentru femei, practicarea sportului aduce următoarele foloase:

• Toate cele de mai sus, plus:
• Scăderea incidenţei cancerelor la sân;
• Evitarea obezităţii;
• Scăderea pericolului de osteoporoză, care ameninţă toate femeile după menopauză.

Sportul nu e o distracţie, un hobby – ci o obligaţie igienică (ca spălatul etc.).

Necesitatea mişcării pentru orice om fiind evidentă – cu atât mai  inexplicabilă şi ilogică este desconsiderarea de care se bucură practicarea (spre deosebire de privitul) sportului printre cetăţenii ţării noastre, tineri şi bătrâni. Sportul se face, nu se priveşte. Privitul – e un păcat; fapta e totul. Ceea ce se priveşte e spectacol – nu sport. Chiulul tinerilor de la orele de sport îi transformă în victime ale vieţii (cartea aikido pentru toți).

Regulile lui Funakoshi

„O altă colecție vestită, cu principii de viaţă, a fost formulate de Gichin Funakoshi, întemeietorul Karatedo (Calea luptei cu mâna goală). Ele sunt universal valabile pentru orice Artă marţială, pentru orice om, căci toate Căile duc spre vârful aceluiaşi munte.

Mai întâi cunoaşte-te pe tine şi după aceea apucă-te să-i cercetezi pe alţii (vezi-ţi bârna din ochiul tău înainte de a te ocupa de aşchia vecinului). Este vorba în primul rând să-ţi cunoşti propriile capacităţi şi propriile limite sau neputinţe. Baza studiului Căii o constituie cunoaşterea cât mai bună, profundă şi multilaterală, a ta şi a altora. Auto-cunoaşterea veritabilă nu este o treaptă chiar de la începutul studiului Căii, ci una mai târzie, într-o etapă avansată a dezvoltării interioare. Problema principală a fiecăruia nu sunt ceilalţi, ci el însuşi; Eu-l său constituie obstacolul cel mai mare pe Calea dezvoltării sale.

Abia după ce reuşeşti să te cunoşti pe tine într-o oarecare măsură vei putea să te ocupi şi de alţii. Aplicarea acestui gând la orice fel de conflict înseamnă că de abia după ce te cunoşti (şi te pregăteşti cât mai bine) vei avea şanse de victorie într-o confruntare. Pentru succes sunt evident necesare şi cunoştinţe despre adversari. Ideea asta a expus-o şi Sun-Tzî, marele ideolog militar chinez al antichităţii: Dacă te cunoşti pe tine şi pe adversari, poţi să dai şi 100 de bătălii fără să pierzi vreuna. Dacă te cunoşti pe tine, dar nu cunoşti adversarii – şansele să câştigi sau să pierzi o bătălie sunt egale. Dacă nu ştii ce poţi tu singur şi nu-i cunoşti nici pe adversari – vei pierde orice luptă (cartea aikido pentru toti).

În concluzie

Se poate spune că auto-cunoaşterea sinceră, fără iluzii, constituie miezul preocupărilor şi ţelul vieţii unui războinic serios – dar totodată şi al unui Om adevărat. Fără auto-cunoaştere nu poţi să-ţi controlezi viaţa, căci aprecierile îţi vor fi incorecte. Funakoshi zicea: la fel cum oglinda reflectă orice imagine şi orice rază de lumină care cade pe ea, sau cum într-o vale  liniştită se aud bine chiar sunetele cele mai slabe, tot aşa cel ce studiază o Artă marţială trebuie să-şi cureţe conştiinţa de egoism, răutate şi mânie, pentru că numai în felul acesta poate reacţiona corect la orice i se întâmplă. În fond, acesta e înţelesul cuvântului Kara (gol) din Karate.

Acţiunea inimii este mai presus de acţiunea mâinii.

Curajul, intuiția, onoarea, etica, loialitatea, solidaritatea comunitară sunt mai importante decât tehnica propriu-zisă, oricât ar fi ea de perfectă. Educarea „inimii” este o condiție preliminară pentru reușita studiului amănunțit al oricărei metode de luptă. Orientalii spun: pentru a realiza unirea inimii cu tehnica (coordonarea minții cu corpul), în cadrul studiului artei marțiale trebuie pus accentul pe întărirea minții (cartea aikido pentru toți).

Un Aikidoka adevărat, sincer, se va preocupa în primul rând de educarea inimii, dezvoltându-și mai ales capacitatea de simpatie, bunăvoință, cooperare. Numai după satisfacerea acestei condiții el devine suficient de responsabil, adică în stare să învețe liniștit tehnicile de luptă periculoase. Stabilitatea interioară și preocuparea pentru dezvoltarea permanentă a personalității constituie bazele necesare unei percepții și recepții corecte a tehnicii. Numai o conștiință golită de teamă, furie, porniri agresive și îndoieli, va putea să perceapă orice situație în ansamblu și fără distorsiuni. Noțiunea de “gol mintal” se referea la această vigilentă stare de veghe a conștiinței (cartea aikido pentru toți).

Mintea nu poate fi lăsată să fie blocată sau subjugată de ceva anume, pentru că în felul acesta se pierde capacitatea naturală de reacție spontană, directă și conformă realității. N-ar trebui – dar mintea este de obicei mereu plină de o neliniște fără sfârșit. Este deci nevoie să-ți cureți „inima”, adică să-ți stăpânești sentimentele, emoțiile. În sens mai larg este vorba de reducerea la maxim a emoțiilor care deranjează, ba în cazul ideal chiar de dispariția lor totală. Scopul e să ajungi să tratezi orice conflict fără nici o emoție și cu o deplină liniște sufletească.

Această indiferență emoțională se manifestă prin eliberarea de orice teamă şi griji, mergând chiar până la dispariția fricii de moarte. La aceasta contribuia faptul că orice samurai avea zilnic de-a face cu moartea şi datorită educaţiei primite, era împăcat cu gândul sinuciderii rituale şi gata oricând să o pună în practică. Curăţă-ţi bine „inima”, căci o „inimă” curată este o cetate invincibilă (cartea aikido pentru toti).

Funakoshi a mai zis: Incepătorului i-e greu să execute orice postură, dar cu timpul corpul ajunge s-o realizeze automat şi natural. Nu uita că folosirea tehnicii de luptă are avantaje dar şi dezavantaje, că procedeele tehnice trebuie să poată fi executate şi încet şi repede, că extensiile sunt la fel de necesare ca şi contracţiile corpului.

După o îndelungă perioadă de ucenicie în care se străduie să lămurească şi însuşească posturi, mişcări şi forme bine stabilite de exerciţii, începătorul devine stăpân pe corpul său. Elevul avansat trece dincolo de formele canonice ale mişcărilor şi adaptează tehnica la caracteristicile corpului său, mişcându-se cât mai eficient şi natural. Se constată că mişcările tuturor practicanţilor cu nivel înalt de măiestrie din toate Artele marţiale seamănă uluitor unele cu altele. La acest nivel tehnica nu mai e ceva impus, specific stilului sau artei respective, ci o mişcare spontană, potrivită, precisă, eficientă, armonioasă, continuă, rotundă – adică frumoasă. La fel cu mişcările unor campioni de gimnastică, sau de dans, sau de patinaj etc.

Cele spuse despre mişcare pot fi extinse şi la comportarea mintală: fiecare din noi a trecut prin situaţii în care gândirea i-a fost blocată total sau parţial de furie, surpriză sau frică. În astfel de situaţii scade simţitor capacitatea de reacţie corectă. Ca remediu, se goleşte mintea de gândurile respective dăunătoare. Dacă n-ar fi perturbată de aceste gânduri, mintea conştientă ar putea reflecta total şi corect situaţia reală, nedeformând-o prin prisma emoţiilor. Această naturaleţe, disponibilitate şi lipsă de sentimente constituie un ţel de bază al Artei marţiale şi pot fi dobândite numai prin studiu îndelungat (cartea aikido pentru toti).

Preocupă-te mereu de ideal şi străduieşte-te să te desăvârşeşti ca om – cu această recomandare Funakoshi îşi încheie învăţătura morală, referindu-se la îndemânarea cea mai nobilă a omului – la gândire. E nevoie întotdeauna să armonizăm gândirea cu acţiunea. Gândirea nu va rămâne izolată la nivelul teoriei, ci va fi întegrată vieţii reale. De abia atunci gândirea şi acţiunea corporală vor contribui împreună, plenar şi real, la desăvârşirea personalității.

Virtuțile şi regulile de purtare ale samurailor:

Sunt interdependente și numai cultivate împreună pot da rezultate optime, fără a fi alterate de intransigență sau delăsare. Ele au o valoare uriașă, constituind un scop evident pentru orice practicant serios și sincer al Aikido.

Deși a trecut multă vreme de pe timpul samurailor și lumea s-a schimbat mult, etica lor mai poate constitui chiar în zilele noastre un ghid moral pentru orice om adevărat, cum este cel ce studiază sincer Aikido.”

Extrase din cartea Aikido pentru Toți, ediție revizuita in anul 2018 prin dojo Aiki-Concept, autor shihan Șerban Derlogea.

Sensei Gabriel Marcoianu