Echipamentul de Arte Marțiale

Echipamentul de arte marțiale

Echipamentul de arte marțiale in aikido, si alte discipline începe prin purtarea unei vestimentații specifice de antrenament, tradițional japoneze – kimono, sau dobok in artele marțiale coreene, tanzhuang in kung fu – arta marțiala chinezeasca si altele, mai jos descrise.

Principalele vestimentații ale practicantului de arte marțiale:

Aikido: Gi și Hakama

sensei gabriel marcoianu

În aikido, vestimentația este similară cu gi-ul din alte arte marțiale japoneze, kimono, dar cu diferențe semnificative, mai ales în ceea ce privește hakama – fusta-pantalon largă, care este purtată de către practicanții avansați și instructori. Kimonoul – Gi-ul este folosit la antrenamente, iar hakama-ul este purtat pentru a simboliza respectul și disciplina specifică aikido-ului si a tradițiilor samurailor.

Kendo: Keiko-gi și Hakama

În kendo, vestimentația se numește keiko-gi (kimono de antrenament) și hakama. Keiko-gi-ul este similar cu gi-ul din judo sau aikido, dar este mai ușor și mai confortabil pentru mișcările specifice de kendo. Echipamentul de arte marțiale – Hakama-ul este purtat și în acest sport pentru a simboliza respectul față de tradițiile samurailor și pentru a permite o mișcare liberă în timpul luptelor,

Karate: Gi

Deși s-a menționat deja kimono-ul, în Karate vestimentația specifică se numește gi (uneori denumit și kimono). La fel ca în alte arte marțiale japoneze, gi-ul din Karate este simplu, realizat din bumbac gros și rezistent. Gi-ul se poartă alături de centura care indică gradul practicantului (de la alb la negru) – Echipamentul de arte marțiale

Judo: Judogi

În judo, vestimentația este denumită judogi. Este același lucru cu kimono-ul, dar este de obicei mai gros, având o țesătură mai densă, pentru a face față forțelor de tracțiune și prinderii intense folosite în tehnicile de judo, definește astfel calitatea echipamentului de arte marțiale. Judogi-ul se poartă cu centura care indică nivelul de calificare al practicianului.

Taekwondo: Dobok

În Taekwondo, vestimentația se numește dobok. Acesta este un costum simplu, ușor de purtat, care permite mișcări rapide și fluide, având o croială largă, similară cu alte uniforme de arte marțiale. Dobok-ul constă dintr-o jachetă și pantaloni și este adesea realizat dintr-un material ușor, dar durabil, de bumbac sau poliester.

• Culoare: De obicei, dobok-ul este alb, dar există și variante albastre sau negre, în funcție de tradiția școlii sau competiția la care participi iar echipamentul de arte martiale va fi marcat de aceste culori.
• Centura: La fel ca în alte arte marțiale, dobok-ul este completat cu centura care indică gradul (nivelul) practicantului, care poate fi albă la început și devine treptat galbenă, verde, albastră, maro și, în final, neagră si completeaza echipamentul de arte martiale.

Kung Fu: Tangzhuang și Uniforma de Kung Fu

În Kung Fu, vestimentația poate varia în funcție de stilul sau școala specifică, dar cele mai comune denumiri pentru costumele tradiționale sunt tangzhuang și uniforma de Kung Fu.

• Tangzhuang este o vestimentație tradițională de stil chinezesc, folosită adesea în Kung Fu, care se aseamănă cu un haine de stil chinezesc tradițional. Aceasta este adesea o jachetă cu nasturi în față, de obicei însoțită de pantaloni largi.
• Uniforma de Kung Fu este un costum simplu, similar cu cel din Taekwondo sau alte arte marțiale, de obicei realizat din materiale ușoare și elastice, care să permită libertatea de mișcare în timpul antrenamentelor și al performanțelor. Este un costum cu pantaloni largi și o jachetă cu mâneci lungi sau scurte, în funcție de sezon și stil.

Culorile uniformei pot varia, dar cele mai comune sunt alb, negru, roșu sau galben, în funcție de stilul și tradiția specifică si definesc echipamentul de arte martiale propriu.

Brazilian Jiu-Jitsu: Gi și No-Gi

În Brazilian Jiu-Jitsu (BJJ), există două tipuri de vestimentație, în funcție de stilul de antrenament:

• Gi-ul (uniforma tradițională de BJJ) este similar cu cel din judo și karate, dar are o croială mai relaxată, permițând libertate de mișcare și facilitând tehnicile specifice de prindere și răsucire.
• În competițiile No-Gi, practicanții poartă echipament mai ușor, cum ar fi tricouri special concepute din material elastic (de obicei rashguard) și pantaloni scurți de tip boardshorts sau pantaloni lungi elastici, care permit o mobilitate mai mare în absența unui gi.

Sambo: Kuznya

În Sambo, o artă marțială rusească, vestimentația este cunoscută sub numele de kuznya. Este similară cu gi-ul, dar este mai ușoară și mai scurtă, pentru a permite o mai mare mobilitate și pentru a facilita tehnicile de prindere și aruncare.

Prin urmare:

Fiecare artă marțială echipamentul de arte marțiale, stil vestimentar propriu, adaptat nevoilor și cerințelor sale specifice. În timp ce unele stiluri folosesc uniforme asemănătoare cu kimono-ul (cum ar fi judo și karate), altele, cum ar fi Taekwondo și Kung Fu, au costume proprii care sunt special concepute pentru a sprijini mișcările și tehnicile specifice fiecărei discipline. Fiecare vestimentație are rolul nu doar de a asigura confortul și siguranța practicanților, dar și de a simboliza respectul pentru tradiție și pentru cei din jur.

Despre kimono – echipamentul de arte martiale japonez

Kimonoul (sau gi, cum se numește în multe arte marțiale japoneze) este un element esențial al îmbrăcămintei în multe stiluri de arte marțiale, cum ar fi aikido, judo, karate, jiu-jitsu brazilian și altele. Acesta este un costum de antrenament, care include de obicei trei piese: un kimono (bluza), o centură (care indică nivelul de competență al practicantului) și pantaloni.

Partea superioară (kimono):

Este o jachetă dintr-un material rezistent, de obicei din bumbac sau o combinație de bumbac și poliester. Este croită pentru a permite mișcări ample și rapide.

În multe stiluri, kimono-ul are un guler specific care poate fi colorat (de exemplu, alb sau albastru) și care ajută la prinderea gulerului în timpul luptelor sau antrenamentelor si definesc echipamentul de arte martiale.

Pantalonii (zori):

• Pantalonii sunt, de asemenea, dintr-un material robust și sunt adesea mai largi, pentru a facilita mișcările de genuflexiuni, lovituri sau prinderi.
• În majoritatea cazurilor, pantalonii au o curea elastică sau o sfoară de legat la talie pentru o ajustare mai bună.

Centura (obi):

• Centura este un simbol al progresului în artele marțiale. La început, centura este albă și pe măsură ce avansezi în competențe și experiență, îți poți schimba centura în culori mai închise (galben, portocaliu, verde, albastru, maro, negru etc.), semnificând nivelul tău de cunoștințe și abilitate.
• Centura se leagă în jurul taliei, iar modul în care o legeți este uneori important și face parte din eticheta artei marțiale.

Materialul:

• Kimonourile sunt făcute dintr-o țesătură robustă, dar confortabilă, care poate rezista la uzura frecventă cauzată de antrenamentele intense. Când se aleg, este important ca materialul să fie de o calitate bună, pentru a rezista și la trageri, răsuciri sau prinderi – echipamentul de arte martiale

Culori și design:

• De obicei, în sporturi ca aikido, judo, jiu-jitsu sau karate, kimonourile sunt albe, dar în competițiile internaționale sau la antrenamentele avansate, s-ar putea să întâlnești și kimonouri albastre (mai ales în judo sau brazilian jiu-jitsu).
• Designul este simplu, fără multe detalii ornamentale, deoarece accentul este pe funcționalitate.

Kimonoul este doar începutul, iar în funcție de disciplina de arte marțiale, mai sunt necesare și alte echipamente de protecție (mănuși, protecții pentru genunchi sau cap, etc.), echipamentul de arte martiale

Originile kimonoului

Kimonoul își are rădăcinile în tradițiile vestimentației japoneze. Cuvântul „kimono” înseamnă, de fapt, „lucru de purtat” (ki = „a purta” și mono = „lucru” sau „obiect”), și se referă la tipul de îmbrăcăminte formală, tradițională, care a evoluat de-a lungul secolelor în Japonia.

În perioada Heian (794-1185), kimono-ul era purtat ca parte din vestimentația zilnică a nobilimii și era un simbol al statutului social. Acesta era, în general, un costum din mai multe straturi de țesături, destul de complicat și greu de purtat, dar extrem de elegant. A fost folosit pentru diverse ocazii și, de-a lungul secolelor, stilul și materialele folosite în confecționarea kimono-ului s-au diversificat – echipamentul de arte marțiale.

Legătura cu artele marțiale

Artele marțiale japoneze, cum ar fi jujutsu, kenjutsu și mai târziu judo și karate, aikido, au evoluat treptat în timpul perioadei feudal japoneze. Samuraii, care erau războinici profesioniști, purtau adesea kimono în timpul antrenamentelor și luptelor. În această perioadă, kimono-ul era adesea confecționat din materiale mai durabile și mai rezistente, având un rol funcțional, nu doar estetic – echipamentul de arte marțiale

Totuși, în aceste vremuri, vestimentația militară era diferită de ceea ce înseamnă astăzi „kimonou” ca echipament de arte marțiale. În perioada Edo (1603-1868), pe măsură ce artele marțiale au început să fie studiate nu doar în scopuri militare, ci și ca practici filozofice și educaționale, a apărut o schimbare în ce privește echipamentele folosite. Kimono-ul, deși încă prezent, a fost înlocuit treptat cu o versiune simplificată, mai adaptată pentru mișcările rapide și tehnicile de luptă.

Apariția kimonoului modern – echipamentul de arte martiale

Kimonoul a fost introdus oficial în cadrul artelor marțiale moderne începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu înființarea unor școli de judo și karate, care aveau ca scop promovarea unui stil de viață disciplinat și educativ.

1. Judo: În 1882, Jigoro Kano, fondatorul judo-ului, a creat un „kimono” special pentru această practică, care era mai ușor de purtat și mai practic decât kimono-ul tradițional folosit de samurai. Acesta era mai gros și mai rezistent, având un croi simplu pentru a permite o libertate mai mare de mișcare. A fost adoptat rapid și a devenit standardul pentru antrenamentele de judo.
2. Karate: În anii 1920 și 1930, kimonoul a fost adoptat și în karate, o altă artă marțială tradițională japoneză. În această perioadă, Gichin Funakoshi, fondatorul karate-ului modern, a început să standardizeze echipamentele pentru antrenamente, inclusiv kimonoul, care, de asemenea, a fost inspirat din kimono, dar adaptat pentru a se potrivi cerințelor specifice ale acestui sport.

Centura și simbolistica – echipamentul de arte martiale

Centura (obi) care face parte din kimonou este un alt element semnificativ al tradiției artelor marțiale. Deși conceptul de centură pentru a desemna nivelul unui practicant nu a fost întotdeauna prezent în toate stilurile, a fost introdus pentru prima dată în judo de Jigoro Kano în 1883. El a folosit acest sistem pentru a diferenția nivelurile de abilități și cunoștințe ale practicanților, iar ulterior, acest sistem a fost adoptat și în alte arte marțiale, cum ar fi karate și jiu-jitsu brazilian.

Centurile au evoluat într-o scară de culori, fiecare indicând o anumită etapă de învățare:

• Albă: începător.
• Galben, portocaliu, verde, albastru: niveluri intermediare.
• Maro, negru: niveluri avansate.

Kimonoul în zilele noastre – echipamentul de arte marțiale

Astăzi, kimonoul continuă să fie un simbol al disciplinei și respectului în artele marțiale, iar materialele din care este confecționat sunt mult mai variate. Kimonourile moderne sunt realizate din bumbac gros, poliester sau o combinație de materiale sintetice, care oferă un echilibru între confort și durabilitate.

De asemenea, kimonoul nu mai este folosit doar în Japonia, ci în întreaga lume, în diverse arte marțiale tradiționale sau moderne, precum Brazilian Jiu-Jitsu, Aikido, Taekwondo și multe altele. Fiecare artă marțială poate avea propriile particularități privind designul kimonoului, dar în general toate păstrează tradiția de a simboliza respectul pentru artă și pentru toți cei implicați în ea.

Observatie finala

Kimonoul este mult mai mult decât un simplu echipament de antrenament; el este o legătură directă între trecutul feudal al Japoniei și artele marțiale moderne. De-a lungul istoriei sale, a evoluat de la o îmbrăcăminte de luptă a samurailor la un simbol al disciplinei și învățării în cadrul artelor marțiale, păstrând totodată o legătură puternică cu tradițiile culturale japoneze.

O sensei Morihei Ueshiba, fondatorul aikido-ului, a avut o viziune destul de aparte în legătură cu echipamentele de arte marțiale, mai ales în ceea ce privește kimonoul și hakama, două elemente esențiale ale practicii aikido-ului – echipamentul de arte martiale

Morihei Ueshiba și filosofia sa despre echipamentul de arte marțiale

Ueshiba a fost un om extrem de profund din punct de vedere filozofic, iar abordarea sa față de aikido nu a fost doar tehnică, ci și spirituală. El considera că artele marțiale nu sunt doar despre luptă sau autoapărare, ci despre dezvoltarea armoniei între corp, minte și spirit, într-o unitate totală cu Universul. În acest sens, kimonoul și hakama nu erau doar echipamente pentru antrenament, ci simboluri ale acestui proces spiritual și al disciplinei interne.

Kimonoul – o „pijama” pentru Ueshiba

De-a lungul anilor, Ueshiba a adoptat o viziune mai puțin convențională despre kimonou. Deși kimonoul era standard în multe dintre artele marțiale, el considera că acest tip de îmbrăcăminte, așa cum era el folosit de obicei în judo sau karate, era mult prea simplu și nu reflecta în întregime natura profundă a aikido-ului. De fapt, într-un interviu celebru, Ueshiba a menționat despre kimonoul că este „ca o pijama”. Asta pentru că, în viziunea sa, kimonoul tradițional de judo sau karate nu transmitea gravitatea și respectul necesar în practica unei arte marțiale care viza armonia între corp și spirit. Era, într-un sens, prea puțin simbolic și prea simplu în raport cu principiile pe care le învăța aikido-ul.

Hakama – esențială în practica aikido-ului

În contrast cu kimonoul, Ueshiba a considerat că hakama, acea fustă-pantalon tradițională purtată în aikido, era mult mai importantă. Hakama-ul este o piesă vestimentară care face parte din îmbrăcămintea samurailor și care adaugă o dimensiune de solemnitate și respect în practică. Ueshiba a ales să adopte hakama pentru a sublinia aspectele spirituale și filozofice ale aikido-ului.

Hakama a fost folosită pentru a simboliza, în primul rând, separarea între nivelurile de învățare și a adăugat o notă de seriozitate și respect pentru arta marțială și pentru cei care o practică. Ueshiba credea că prin purtarea hakama-ului, un practician este mai conștient de pozițiile și mișcările sale, iar acelea devin mai grațioase și mai armonioase. Acest tip de îmbrăcăminte, similar cu tradițiile samurailor, era văzut ca un simbol al disciplinei interne și al unei legături mai profunde cu principiile aikido-ului, echipamentul de arte martiale.

Hakama, purtată doar de către cei cu un anumit grad de experiență, adăuga o notă de distincție între începători și practicanții avansați, precum și un cadru ceremonial în care să se manifeste respectul față de maestru și față de ceilalți colegi din dojo.

Simbolismul hakama-ului în aikido

De asemenea, pentru Ueshiba, hakama era o formă de protecție a practicantului, atât fizică, cât și mentală. Aceasta ajuta la dezvoltarea unui echilibru și a unui control al mișcărilor prin faptul că acoperă picioarele și permite o mobilitate mai fluidă și elegantă în timpul tehnicilor. De asemenea, designul hakama-ului, cu cele patru plii, reprezenta principiile fundamentale ale aikido-ului: armonia cu natura, cu sinele, cu ceilalți și cu Universul.

De ce a insistat Ueshiba asupra hakama-ului?

Pentru Ueshiba, aikido-ul era mai mult decât o artă marțială – era o cale spirituală, o practică ce viza unirea cu energia universală. În acest sens, hakama era mai mult decât un simplu articol vestimentar: reprezenta alegerea de a păstra demnitatea și solemnitatea practicii. Purtând hakama, practicanții se conectau mai profund cu ideea de „bunăvoință” și „înțelepciune” – principii fundamentale ale aikido-ului. În plus, prin purtarea acesteia, Ueshiba considera că elevii săi deveneau mai conștienți de postura lor și de responsabilitatea pe care o aveau față de propria dezvoltare personală și față de ceilalți.

În concluzie, în timp ce kimonoul era văzut de Ueshiba ca o piesă de îmbrăcăminte prea simplă, aproape lipsită de simbolism în cadrul aikido-ului, hakama-ul era un element esențial, o piesă de îmbrăcăminte care încorpora ideile fundamentale ale acestei arte marțiale și ale filosofiei sale. Prin hakama, Ueshiba a dorit să transmită că aikido nu este doar despre luptă fizică, ci și despre autocontrol, respect și armonie.

În afară de kimonou și hakama, care sunt esențiale pentru practica aikido-ului, există și o serie de alte echipamente specifice pentru diferite arte marțiale. Acestea sunt utilizate pentru a spori atât siguranța, cât și eficiența în tehnicile de luptă, fiind parte integrantă a antrenamentului și educației marțiale cu echipamentul de arte marțiale potrivit.

Aikido: Bokken, Baston (Jo), Tanto

În aikido, un aspect esențial al antrenamentului este utilizarea armelor tradiționale, care sunt folosite pentru a învăța principiile mișcărilor și ale armoniei între practicant și adversar.

• Bokken (sau „bokuto”) este o sabie de lemn folosită în aikido pentru a exersa tehnicile de sabie (kenjutsu). Deși este folosit pentru a simula lupta cu o sabie reală, bokken-ul este mai sigur și ajută la dezvoltarea preciziei și disciplinei. Practicanții exersează tăieturi și parări cu bokken-ul pentru a înțelege mișcările și principiile de bază ale aikido-ului, cum ar fi linia de atac și de apărare, echilibrul și fluiditatea.
• Jo este un baston de lemn lung de aproximativ 128 cm, folosit în aikido și alte arte marțiale (cum ar fi kobudo sau jodo). Este folosit pentru a exersa tehnici de atac și apărare, având un rol similar cu cel al bokken-ului, dar cu accent pe distanța mai mare și controlul mișcărilor. Jo este folosit și pentru dezvoltarea coordonării și a sincronizării între corp și armă.
• Tanto este un cuțit de lemn folosit pentru a exersa tehnici de apărare împotriva unui atac cu cuțitul. Practicile cu tanto sunt destinate să ajute la înțelegerea mișcărilor precise, iar prin intermediul acestora, practicanții își dezvoltă reflexele și abilitatea de a răspunde în mod corespunzător la o amenințare.

În aikido, aceste arme sunt folosite nu doar pentru a învăța tehnici de luptă, ci și pentru a aprofunda înțelegerea principiilor fundamentale ale armoniei și echilibrului, fiind esențiale pentru învățătura spirituală a disciplinei prin coeziunea cu echipamentul de arte martiale adecvat.

Karate: Mănuși, Apărătoare de cap și protecții 

În karate, un sport marțial cu un accent mare pe lovituri, protecția fizică este esențială pentru siguranța practicanților, mai ales în competițiile de kumite (luptă). Printre echipamentele standard se numără:

• Mănuși de karate: Aceste mănuși sunt folosite pentru protejarea mâinilor și a încheieturilor în timpul luptelor. Ele sunt adesea ușoare, de obicei cu vârfurile degetelor descoperite, pentru a permite flexibilitatea, dar sunt concepute pentru a proteja articulațiile.
• Apărătoare de cap (cască): În competițiile de karate, casca este folosită pentru a proteja capul de lovituri puternice. Aceasta poate fi completă sau doar pentru protecția zonei capului și a feței.
• Apărătoare pentru corp: De obicei, în competițiile de karate și kumite, practicanții poartă o protecție pentru trunchi, sub forma unui veston de protecție, care absoarbe impactul loviturilor.
• Apărătoare pentru tibie și glezne: Sunt folosite pentru protejarea picioarelor în timpul loviturilor de picior și a blocajelor.

Judo: Kimono (Judogi) și Protecții

Judo, fiind o artă marțială bazată pe aruncări și tehnici de control, are propriile sale echipamente specifice:

• Judogi (kimono de judo): Judogi este un kimono robust, care trebuie să reziste la tensiuni mari din cauza prinderilor și mișcărilor de tragere și răsuciri. Este realizat din bumbac grozav și este, în general, mai gros decât kimonoul de alte arte marțiale.
• Centura: Judocanul poartă o centură care semnifică gradul său în judo. Aceasta este, de obicei, de culoare albă la început și treptat devine neagră pe măsură ce avansează.
• Apărătoare de genunchi și cot: În timpul antrenamentului sau competițiilor de judo, protecția articulațiilor este esențială pentru a preveni accidentările în urma prinderilor și răsucirilor.

Brazilian Jiu-Jitsu (BJJ): Kimono (Gi) și Protecții 

Brazilian Jiu-Jitsu, un sport marțial axat pe tehnici de control la sol, utilizează și un kimono (numit gi), dar cu anumite particularități față de cel folosit în judo:

• Gi-ul (kimono-ul de BJJ): Gi-ul este similar cu cel folosit în judo, dar cu un material mai groasă și mai rezistent la uzură, deoarece BJJ implică adesea prinderea și tracțiunea pe hainele adversarului. Gi-ul include o jachetă, pantaloni și centura, iar culorile și gradul centurii indică nivelul practicianului.
• Mănuși de BJJ: În timpul competițiilor fără kimono (denumite „no-gi”), practicanții poartă echipamente de protecție mai puțin vizibile, cum ar fi mănuși sau protecții pentru cap, pentru a preveni accidentele.

Taekwondo: Apărătoare și Pantaloni Speciali 

Taekwondo este o artă marțială coreeană axată pe lovituri de picior și tehnici de autoapărare:

• Mănuși de Taekwondo: Aceste mănuși sunt ușoare și permit o mișcare rapidă a mâinilor. Ele sunt concepute pentru a proteja articulațiile și pentru a preveni răni în competiții.
• Apărătoare pentru corp și piept: În competițiile de Taekwondo, se poartă echipamente de protecție pentru trunchi, care absorb impactul loviturilor și protejează pieptul.
• Apărătoare pentru cap: Este folosită pentru protejarea capului în timpul loviturilor puternice de picior.
• Pantaloni speciali: Pantalonii de Taekwondo sunt largi și fac parte din uniforma de antrenament, care permite mișcări rapide și flexibile.

Fiecare artă marțială are propriile sale echipamente specifice, adaptate pentru a sprijini particularitățile tehnice și stilistice ale practicii respective. De la armele folosite în aikido, la mănușile și protecțiile din karate sau Taekwondo, echipamentele sunt esențiale nu doar pentru siguranța practicanților, dar și pentru aprofundarea înțelegerii tehnicilor și principiilor fiecărei discipline.

Sensei Gabriel Marcoianu